Este noapte…afara ploua si ma simt atat de singura,iar amintirile imi vin in minte ca niste imagini vechi si line de emotii puse pe video-proiector ce se deruleaza la nesfarsit.
Ma uit in jur si totul imi pare atat de sinistru…intunericul din camera ma sperie…imi este asa frica deoarece nu pot vorbi cu nimeni..
Stau jos franta de puterea amintirilor,iar gandul imi zboara departe,departe de aceasta lume meschina…incerc sa-mi gasesc locul in lumea asta,dar nu o pot face.
Nu-mi ramane altceva decat sa iau chitara de dupa dulap si sa cant….stiu ca acest lucru nu mi-l va rapi nimeni niciodata oricat s-ar stradui,nimeni nu-mi va lua puterea de a canta.Este asa de dulce si fermecator sunetul acestui instrument..ma face sa visez,sa-mi doresc sa fiu un om mai bun,sa dovedesc lumii ca pot sa fac si eu ceva .
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu